Cea de-a şaptea lumânare a fost aprinsă împreună cu prietenii din Oradea. (video)

În perioada 17-24 decembrie, evreii sărbătoresc Hanuka, singura sărbătoare nebiblică din calendarul iudaic. Hanuka este sărbătoarea victoriei luminii asupra întunericului, a dreptăţii asupra nedreptăţii şi a permanenţei iudaice. Sighetenii au sărbătorit după tradiţie, păstrând obioceiurile locului aşa cum le-au primit de la părinţi, faptă răsplătită prin prezenţa prietenilor din Oradea care au adus cu ei un cor de copii şi multe din cântecele dedicate sărbătorii.  

Sărbătoarea luminii şi a permanenţei iudaice

În anul 167 înaintea erei noastre, Antioch IV Epiphanes, după ce a cucerit Ierusalimul, a distrus templele şi a supus evreii unor persecuţii religioase. Care răspuns, un grup condus de Iuda Makkabeul s-a răsculat şi, cu toată inferioritatea numerică, au reuşit să-i alunge pe greco-sirieni din Iudea. Tradiţia spune că atunci când makkabeii au recucerit Templul Sfânt, au descoperit că uleiul folosit a aprinderea Menorei (candelabrul cu şapte braţe) a fost vărsat, rămânând doar o singură măsură pecetluită, purtând însemnul rabinului, cantitate suficientă numai pentru o singură zi dar, miracolul s-a produs şi Menora a ars nu numai un ci opt zile, timp în care evreii au reuşit să aducă ulei purificat şi binecuvântat de rabin. Acesta este motivul pentru care candelabrul de Hanuka – Hanukia, cum se mai numeşte – are opt braţe şi nu şapte ca cel folosit în mod tradiţional la alte sărbători, evreii aprinzând zilnic câte o lumânare.

Vorbind despre cele opt braţe ale Hanukiei cu ocazia unei vizite la Sighetu Marmaţiei, Marele Rabin Menachen Haconen spunea:

„Primul defineşte ideea de bază a sărbătorii: un strop de lumină împrăştie un aisberg de întuneric; al doilea, reprezintă grija faţă de aproape şi faţă de lumea înconjurătoare; al treilea braţ reprezintă tăria firului împletit în trei, trăinicia lucrului făcut în comun; al patrulea braţ, reprezintă jumătatea drumului la care nu ai voie să te opreşti şi să dai îndărăt; al cincilea braţ semnifică puterea luminii, al şaselea – să nu spunem vre-odată că nu e destulă lumină, adică să nu ne îndoim de Cel de Sus; al şaptelea braţ aduce în prim plan forţa Menorei iar cel de-al optulea semnifică nevoia unei noi lumini peste întregul pământ. După tradiţie, Hanukia trebuie pusă în fereastră pentru ca această lumină să fie atotbiruitoare, pentru a se realiza visul nostru, ca popoarele să formeze o unică familie, unitară şi paşnică, ce progresează în toate domeniile”.

În fapt, Hanukia mai are o lumânare – a noua – numită „şamăs” care se aprinde prima şi de la care se aprind cele opt, pentru ca acestea să rămână neatinse.

Există o serie de tradţii şi obiceiuri locale legate de Hanuka, unele legate de trecut, altele statuate ulterior. Unul dintre acestea este împărţitul de daruri copiilor: înainte vreme, se obişnuia ca cei mici să primească câte un bănuţ drept răsplată că şi-au însuşit istoria Hanukăi şi învăţăturile izvorâte din ea. Ulterior, locul bănuţului a fost luat de jucării. Tot de tradiţie ţine jocul cu „dreidel”, o sfârlează cu patru feţe, fiecare având o literă ebraică, acronimul propoziţiei „S-a întâmplat un mare miracol”. În funcţie de litera pe care cade sfârleaza, jucătorul primeşte un dar sau chiar nimic. Mâncărurile tradiţionale de Hanuka sunt „latkes”sau „chremzli” (cum e cunoscut pe la noi) şi „sufganiot” (gogoşi umpluţi cu gem).

Video. dr. Sorin Marcus.