Nu există meloman care să nu recunoască cel puţin una dintre piesele marelui compozitor şi pianist Franz Liszt: „Vis de dragoste”, Rapsodiile Ungare sau „Rapsodia Română” pentru pian pe teme din doinele, baladele şi cântecele noastre de petrecere. Ceea ce se ştie mai puţin, e că prima dintre cele 19 rapsodii i-a fost inspirată marelui compozitor de un lăutar sighetean pe nume Pócsi Laci pe care-l asculta ori de câte ori venea în vizită la Coltău, la familia Teleki. Documentele vremii povestesc că în anul 1846, la Cluj fiind, Franz Liszt şi-a dorit să asculte un lăutar autentic. Prietenul compozitorului, contele Teleki Sándor l-a recomandat pe Pócsi Laci din Sighet, făcând chiar demersuri ca taraful lăutarului să fie adus la Cluj. Ascultându-l, Franz Liszt a fost fermecat de violonistul sighetean: „Ochii i s-au aprins, degetele alergau pe masă ca pe clapele pianului, scotea exclamaţii de admiraţie, după care s-a aşezat la pian şi a interpretat şi reinterpretat piesa” scrie Teleki Sándor. Piesa muzicală (cunoscută drept „Ceardaşul Pócsi” sau „Ceardaşul din Coltău”) a făcut o asemenea impresie asupra compozitorului încât, prelucrând-o, a stat la baza Rapsodiei Ungare nr. 1 dar o regăsim şi în alte compoziţii. De altfel, celebrul lăutar sighetean l-a inspirat şi pe Ady Endre cum singur o recunoaşte: printre manuscrisele poetului găsim transcrise texte ale cântecelor lăutarului. În ceea ce-l priveşte pe violonistul Pócsi Laci şi taraful său, ştim că se inspira din folclorul maramureşan pe care-l interpreta liber, cu improvizaţii care au fermecat în egală măsură publicul târgurilor şi pe cel al sălilor de concert. Un fapt anecdotic: cu toate că în 1850, celebrul cântec „Marşul lui Rákóczi” („Rákóczi induló”) a fost interzis de autorităţi, Pócsi Laci l-a interpretat cu ocazia unor evenimente publice, fiind arestat şi închis.