Unul dintre cei mai importanţi poeţi idiş, Holder (Yosef) József s-a născut într-o familie de evrei ortodocşi la Bocicoiu Mare, Maramureş. La vârsta de 15 ani, scrie poezii în ebraică şi o nuvelă despre celebra yeshiva din Bratislava, lucrare care este publicată în revista lunară “Ha-Mitspeh” din Cracovia; în acelaşi an, revistele evreieşti  “Ha-‘Olam” (Londra), “Ha-Tsefirah”(Varşovia) şi “‘Al ha-Mishmar” (Ierusalim) îi publică o serie de poezii. În anul 1911, îi apar poezii şi proză în periodicele sighetene “Yidishe Tsaytung” şi “Yidishes Blat”, printre care “Yekil mit dem hon” (“Yekil şi cocoşul”) şi “Himlishes lid” (“Cântec ceresc”) şi, deasemenea, devine corespondent al revistelor idiş “Dos yudishe folk” şi “Yidishes Tagblat” (New York), “Yidishe Morgenpost” (Viena), “Vilner tog” (Vilna), “Di Tsayt” (Cracovia) şi “Togblat” (Lvov). În anul 1917, mai multe poezii îi sunt publicate în antologia “Yom-tov bikher” (“Cărţi de sărbătoare”, editate de Tsevi Spirn).

Singurul volum, “Oft zingt zikh” (“Adesea îmi cânta” – foto)) i-a fost publicat la Vilnius în anul 1928, o colecţie de poeme melancolice ce abordează tema iubirii, ale morţii şi sorţii, scrise într-o notă personală.

O mare influenţă asupra tânărului poet maramureşean a avut-o poetul maghiar Ady Endre, pe care Holder l-a tradus în idiş, alături de alţi poeţi contemporani lui, fapt care i-a adus aprecierea critilor vremii. Una dintre cele mai importante lucrări este traducerea în idiş a piesei “Az ember tragédiája” (“Tragedia omului”) de Madács Imre ce a văzut lumina tiparului în 1930.

Ocupaţia germană îl găseşte la Budapesta: prietenii îl ascund împreună cu soţia (ardeleanca Lörincz Anna) într-o casă de la periferia oraşului unde suferă un atac de cord şi moare la 5 ianuarie 1945, fiind înmormântat abia în anul următor.