De 8 Martie, aducem un omagiu acelor femei născute în Sighet care, prin cariera lor, au adus faimă oraşului natal.  

Almássy Júlia (Sighet, 1866 – Sighet, 24 iunie 1923): actriţă. Cariera şi-o începe în anul 1886 în compania de teatru al viitorului soţ, Csóka Sándor. A jucat în mod egal roluri de dramă şi de comedie, de la “Romeo şi Julieta” (W. Shakespeare) la “Discipolul diavolului” (H.B.Shaw), de la “Gyurkovics leányok” („Fetele Gyurkovics”, Herczeg Ferenc) la “Bánk bán” ( Katona János) sau “A dada” („Dădaca”, Bródy Sándor).

Bilbool, Rose (născută Perl Rózsika)(Sighet, 9 decembrie 1909 – Jericho, Israel, 15 martie 2011) – savant, farmacist, biochimist şi cosmetician. Dr. Rose Bilbool s-a născut într-o familie de evrei pioşi cu opt copii: patru fete, printre care şi celebrul ginecolog Gisella Perl, şi patru băieţi. În anul 1933 se înscrie la Facultatea de Farmacie de la Bucureşti. Datorită intensificării activităţilor antisemite ale Gărzii de Fier, după terminarea studiilor, în 1939 emigrează în Palestina unde se alătură mişcării Haganah („Apărarea”, mişcare paramilitară sub Mandatul Britanic) şi se înscrie la Universitatea Ebraică din Ierusalim. O întâmplare din vara anului 1940 îi va schimba viaţa: cu ocazia unei excursii efectuate cu un grup de prieteni la Jericho, zăreşte pe taraba unui negustor arab un fruct – papaya – pe care nu-l mai văzuse înainte. Rose cumpără un exemplar pentru a-l duce profesorului ei de botanică dar, pe drumul de întoarcere, grupul întâlneşte un ofiţer britanic rănit care pierdea sânge. Cum grupul nu avea medicamente sau altceva cu care să oprească hemoragia care risca să fie fatală, Rose taie papaya în două şi aplică jumătatea pe rană. Spre surpriza tuturor, pe drumul spre spitalul militar, sângerarea încetează. Miraculosul efect al fructului de papaya trezeşte interesul Rosei care-l supune unei serii de cercetări şi analize care au ca rezultat un unguent hemostatic („Normacream”) folosit de atunci în multe dintre clinicile lumii precum şi o serie de preparate cosmetice. Rose Perl s-a căsătorit cu cu un om de afaceri evreu din Irak cu care se mută la Beirut în Liban unde dă naştere la doi copii, un fiu Francis şi o fiică Norma. Fire aventuroasă şi luptătoare neobosită pentru pace, Rose Bilbool a cucerit inimile şi încrederea atât a israelienilor cât şi a palestinenilor care o alintă cu numele de Rose of Jericho (Trandafirul din Jericho) sau Papaya Lady (Doamna Papaya). A publicat un volumul autobiografic intitulat „Personally Speaking: Deeds Recounted from Siget to Jerusalem” („Puncte de vedere: Fapte narate din Sighet la Ierusalim”).

Draskóczy Irma (Sighet, 3 decembrie 1884 – Timişoara, 21 ianuarie 1945), poet, jurnalist. Publică în mai multe reviste budapestane. În anul 1903 se căsătoreşte cu Jörg Endre şi se mută la Timişoara unde lucrează ca redactor la revista “Temesvár és vidéke”, iar din 1919, are o rubrică permanentă la “Temesvári Hírlap”. Este membru fondator şi preşedinte între 1929-1936 al Asociaţiei “Arany János”. Lucrări: patru volume de poezie.

Eisenberg Anna, scriitoare, autoare a volumului „Aube sur la Palestine” (1946)

Fried, Hedi (născută Szmuk) (Sighet,15 iunie 1924) – scriitoare. Născută la Sighet, a fost deportată împreună cu familia la Auschwitz unde şi-a pierdut ambii părinţi şi rudele apropiate. Eliberată împreună cu sora ei Livia din lagărul de muncă forţată de la Bergen Belsen, a emigrat în Suedia. Este autoarea romanelor "Frânturi dintr-o viaţă. Drumul la şi de la Auschwitz" şi "Întoarcere la viaţă" precum şi al unui îndrumar de predare a Holocaustului în şcoli,  "Pendului vieţii", toate apărute şi în limba română. Pentru străduinţa cu care menţine vie în conştiinţa umanităţii monstruozitatea Holocaustului şi lupta ei împotriva oricărei forme de rasism, a primit nenumărate decoraţii şi distincţii, în anul 1996 fiind declarată Femeia Europeană a Anului. Sora ei, Livia Frenkel este preşedintele Asociaţiei Supravieţuitorilor Holocaustului din Suedia.

Iagăr Monica, Dinescu (Sighet, 2 martie 1973) atlet, multiplu campion mondial. A început atletismul la Sighet. Record naţional de sărituri la junioare III (aer liber) – 1,78 m şi cel de semioare 2,01 m. Locul secund la SuperCupa Europei în 1994.  Titlu continental la Valencia în 1998. Din anul 1998 este Cetăţean de Onoare al Sighetului.

Kern Alice (născută Koppel Luci) (Sighet, 1923 – Portland, SUA, 10 decembrie 2010) –  scriitoare, supravieţuitoare a Holocaustului, autoare a romanului "Tapiseria speranţei” şi al filmului documentar "Călătorie pentru aducere aminte" turnat în 1995. Alice Kern (Luci Koppel) s-a născut la Sighet, de Pesah, în anul 1923 într-o familie de comercianţi: tatăl, Koppel Henrik, deţinea prima prăvălie de produse lactate din oraş, mama, Eliz Esther Katz, fiica unui spiţer din Rahău. Viaţa tinerei Luci şi a celor doi fraţi  Zoli şi Oscar a fost asemănătoare tuturor copiilor de evrei: a urmat cursurile şcolilor publice din oraş, iar în anul 1944 a fost deportată în lagărul de exterminare de la Auschwitz, apoi la Bergen-Belsen. După eliberare s-a căsătorit cu Hugo Kern cu care are patru fiice. După succesul de casă al romanului autobiografic „The Tapestry of Hope” („Tapiseria speranţei”, LEC, Cathedral City, Ca. SUA, 1988), în anul 1995 autoarea, împreună cu cele patru fiice vizitează Sighetul şi lagărele naziste pentru a turna filmul documentar „Journey to Remember” ("Călătorie pentru aducere aminte"), având ca scenariu textul romanului.

Kőszegi Dusu (Sighet 1908 – Târgu Mureş, 1952): actriţă, sora actriţelor Margit şi Mária. A studiat arta dramatică cu Izsó Miklós şi a debutat pe scena teatrului de la Cluj. După multe roluri şi turnee cu teatrul clujean, din 1948 şi până la sfârşitul vieţii a lucrat la teatrul din Târgu Mureş. Iniţial a jucat roluri de subretă în operete apoi ca actriţă în piesele lui Moliere, Groki, etc.

Kőszegi Margit (Sighet 11 martie 1902 – Târgu Mureş, 2 februarie 1988): actriţă, sora actriţelor Dusu şi Mária. Artist emerit 1957. Dupő bacalaureatul ún oraşul natal, se înscrie la Facultatea de Medicină apoi lucrează ca funcţionară la Cluj. Ia ore de artă dramatică cu Izsó Miklós, studii de canto. În 1924 debutează ca interpretă de operă. Până în 1930 interpretează pe scenele Clujene Frasquita (Bizet: Carmen), Gilda (Verdi: Rigoletto), Lola (Mascagni: Parasztbecsület). Între 1930-1933 joacă pe scenele din provincie iar între 1933-1946 se angajează la teatrul “Thália” şi teatrul Naţional din Cluj unde joacă mai ales în operete. Între 1946-1984 la Târgu Mureş în piese de proză. Publică foileton în revista “Új Élet“ lucrarea memorialistică “Életem a színház” (1973).

Kőszegi Mária  (Sighet, 1911 – Tîrgu Mureş,1980), actriţă.

Krüzselyi Erzsébet (Sighet, 21 martie 1875 – Szatmárhegy, 15 octombrie 1953 ) scriitoare. Din 1893 îi apar texte hmoristice şi editoriale în revistele din provincie apoi şi din Budapesta sub diferite pseudonime (Viski Böske, Erzsike néni, Pápaszemes Erzséke).  A locuit la Vişeu de Sus. Primele versuri îi apar în 1893 în ziarul „Máramaros” al cărui redactor a fost tatăl  Krüzselyi Bálint.  Publică în numeroase ziare şi reviste din România şi Ungaria. Lucrări: „Versek” Sighet 1897; “Újabb versek” Sighet, 1901; “Örök csendben”, Sighet 1907; “Csendország dalai”, Budapesta 1913; “Hangtalan lírán” Sighet 1924, “Örök csendben, ködön át” (Sighet, 1928), “Ködös csendváramból kis verscsokor” (Oradea 1933).

Leövey Klára(Sighet, 25 martie 1821 – Budapesta, 8 aprilie 1897): pedagog, scriitoare. Din 1836 activează în cadrul  trupei de teatru din Sighet. Între 1846-1949 profesoară la Pesta la şcoala de fete condusă de Teleki Blanka cu care, la începutulanului 1849 îngrijeşte răniţii revoluţiei paşoptiste la spitalul de campanie din Debrecen. Pentru participarea la revoluţia din 1848 este arestată şi condamnată la 5 ani închisoare. Eliberată în 1856, înfiinţează şcoala de fete din Sighet. După închiderea acesteia în 1862, după o scurtă perioadă petrecută în Paris, se va muta la familia Teleki undeva locui până la moarte. Pe lângă activităţile pedagogice, chiar de la lansarea din 1856 a revistei “Máramaros” colaborează cu aceasta: scrie articole politice, economice şi literatură, mai ales recenzii teatrale. Editorialele privind revoluţia din 1848, precum şi versurile sale au fost publicate şi la Budapesta.

Páll Rózsa (Sighet, 1893 – ?) poet, redactor. Din 1921 emigrează în Canada cu soţul – pastor reformat, apoi din 1937 în Anglia. Redactor la ziarul “Figyelő” din Hamilton, Canada (1927). Lucrări: “Örökmécs”, versuri (Budapesta, 1921),  “Vándorversek” (Harrow, 1957); publică sistemtic în revistele “Izraeli Futár”, “Kanadai Magyar Népszava”, apare în antologia “Ismertek minket?” (Londra, 1957).

Perl, Gisella (1907, Sighet – 1988, Herzliya, Israel ) – medic ginecolog, scriitor. Gisella Perl a lucrat la Spitalul din Sighet ca medic ginecolog alături de soţul chirurg până în anul 1944 fiind deportată împreună cu toată familia la Auschwitz unde şi-a pierdut părinţii, soţul şi copiii. Fiind medic, a fost obligată să lucreze în lagăr fără cele mai elementare condiţii de igienă. A devenit celebră prin faptul că, provocând avorturi, a salvat sute de femei de torturile şi vivisecţiile la care Josif Mengele supunea evreicele însărcinate. Din Auschwitz a fost transferată la Bergen-Belsen de unde a fost eliberată de trupele americane. Aflând de soarta familiei, încearcă să se sinucidă, dar este salvată şi trimisă în Franţa la un spital de recuperare de unde emigrează în SUA. La sosirea în New York City (martie 1947) este supusă unor lungi şi obositoare interogări, asupra sa planând suspiciunea de colaborare cu medicii nazişti dar, în urma sutelor de mărturii ale femeilor salvate, Gisella Perl primeşte cetăţenia americană în anul 1951. Are bucuria de a o regăsi pe fiica Gabriella Krauss Blattman care a supravieţuit Holocaustului, fiind ascunsă de prieteni creştini. Lucrează ca medic ginecolog la “Mount Sion Hospital” din New York unde ajută la naşterea a peste trei mii de copii. A fost specializată în tratamentul împotriva infertilităţii. În anul 1948 şi-a publicat memoriile sub titlul “Am fost medic la Auschwitz”, un best-seller tradus în numeroase limbi străine printre care şi în româneşte, carte care a stat la baza filmului “Din cenuşă” în regia lui Joseph Sargent turnat în anul 2003 cu actriţa canadiană Cristine Lahti în rolul principal. După pensionare se mută la Herzliya, Israel, unde a murit în anul 1988, lăsând în urma sa sute de articole şi lucrări de specialitate publicate între anii 1955 şi 1972.

Prielle Kornélia (Sighet, 1 iunie 1826 – Budapesta, 25 februarie 1906), actriţă. Primul rol în trupa lui Tóth István, Satu Mare apoi la cea a lui Kilényi Dávid. Din 1844 la Teatrul Naţional. 1845 în trupa lui Feleky Miklós din Debrecen. (aici îi cere mâna Petőfi Sándor). 1848 se căătoreşte cu colegul actor Szerdahelyi Kálmán dar divorţează în 1849 şi se căsătoreşte cu magnatul Hidassy Elek, căpitan de husari. După divorţ, diferite contracte şi turnee. 1861 angajată la Teatrul Naţional. Din 1881 membru permanenet. Cu două luni îninte de moarte se căsătoreşte a partra oară: cu scriitorul Rozsnyay Kálmán. Înmormântată la Szabadszállás, din 1965 I se ridică un monument.

Prielle Emilia (Sighet, 1829 – Budapesta, 1 aprilie 1902): actriţă. Primul rol la Debrecen în trupa lui Feleky Miklós. În 1848 se căsătoreşte cu actorul Láng Boldizsár în trupa căruia va juca până în anul 1871, după care se mută la Satu Mare, în trupa lui Prielle Péter. A jucat roluri de ingenuă, printre care „Romeo şi Julieta” (W. Shakespeare) şi „Jane Eyre” (Emily Brontë, Birch, Pfeiffer).

Prielle Lilla (Sighet, 1834 – Budapesta, 17 decembrie 1877): actriţă. Şi-a început cariera în roluri de copii; între 1852 şi 1857 joacă la teatrul din Cluj, apoi între 1863 şi 1874 la Debrecen şi Budapesta. După moartea soţului (Rónai Gyula) se retrage.

Rothbart, Hindi (Sighet, 1924) – scriitor, autoarea al romanului „The Girl from Sighet. A Memoir” („Fata din Sighet. Memorii”, 2009). Helen Hindi Rothbart (Friedman) s-a născut la Sighet în anul 1924. A supravieţuit lagărului de exterminare de la Auschwitz şi lagărului de muncă de la Weisswasser. Împreună cu soţul şi fiul lor a emigrat în SUA în anul 1949. Este de peste 40 de ani membră activă a Sinagogii „Beth Israel” din Pomona şi de 14 ani preşedinte şi membru al comitetului director. Este deasemenea membru al organizaţiilor „B’nai B’rith”, „United Fund” şi „United Jewish Appeal”. Vorbeşte cinci limbi. În prezent locuieşte la Brentwood, Clifornia alături de cei doi fii şi patru nepoţi. „The Girl from Sighet. A Memoir” (2009) a fost scris în colaborare cu cineasta P’nenah Goldstein.

Rigó Magda (Sighet, 6 august 1910 – Budapesta, 5 septembrie 1985): soprană. Între 1928-1933, studii la Academia de Muzică din Budapesta, clasa Szabados Béla. Se lansează cu rolul Amelia (Verdi: „Bal Mascat”) pe scena Operei Regale Maghiare. Se retrage în 1963. Roluri: Elisabeta (Wagner: „Tannhäuser”); Sulamita (Goldmark: „Regina din Saba”); Donna Elvira (Mozart: „Don Giovanni”); Tosca (Puccini: „Tosca”); Liza (Csajkovszkij: „Dama de Pică”); Elza (Wagner: „Lohengrin”).

Solti Herminás(Sighet, 1889 – Hollywood, 1966), actriţă, cântăreaţă de operă. Îşi începe cariera în compania condusă de tatăl ei, Solti Imre, la Cluj, apoi la teatrul „Orfeum” la Budapesta. În 1956 emigrează în SUA. Filmografie: „Barátságos arcot kérek” („Zâmbiţi, vă rog”, Budapesta, 1936); “Luxemburg Grofja” („Contele de Luxemburg”, Budapesta, 1918);  “Redskin” (“Piele roşie”, Hollywood, 1929 în care interpretează şi cântecul din generic alături de orchestra lui Ben Selvin)

Sorell, Apşan, Dora(Sighet, 2 septembrie 1921) – medic, scriitoare. Dora Apşan s-a născut la Sighet la 2 septembrie 1921, unica fiică a unei familii sărace cu şapte copii (Alter, Moişi, Miki, Ebi, Ezu, Yossie, Iancu): mama – născută Basch – casnică, tatăl – scriitorul Herzl Apşan – funcţionar. După absolvirea Liceului de Fete „Prinţesa Ileana” din localitate, datorită legilor antisemite care interziceau evreilor accesul la studii, îşi ajută familia dând meditaţii şi mai apoi lucrând decorator la cinematograf. În 1944, a fost deportată în lagărul de exterminare de la Auschwitz de unde ajunge în lagărul de muncă din Weisswasser, iar la 6 mai 1945 a  fost eliberată întorcându-se la Sighet unde s-a căsătorit cu Szmuk Zoltán (Tzali). Împreună, se mută la Timişoara unde urmează cursurile Facultăţii de Medicină, soţul urmând cele ale Facultăţii de Mecanică. După absolvire, lucrează la spitalele din Timişoara şi Hunedoara, emigrează în Brazilia, apoi în SUA unde continuă să practice medicina. Retrasă la pensie la San Rafael în California, alături de cei trei copii (Silvia, Vali şi Iancu) şi cei opt nepoţi şi nepoate, scrie "Tell the Children, Letters to Miriam" un roman epistolar despre experienţele trăite în timpul războiului şi Holocaustului, publică în presa americană şi internaţională, susţine cursuri şi lectorate la instituţiile de învăţământ mediu şi superior, afirmându-se ca luptătoare ferventă împotriva discriminărilor de orice fel. 

Ioan J Popescu