Comunicat buclucaş
 

Recuperatorul de creanţe Kruk România anunţă că ai săi consilieri de teren au efectuat aproape 240.000 de vizite persoanelor cu datorii, în ultimii cinci ani, şi că, în multe cazuri, întâlnirile au fost de-a dreptul telenovelistice. Iată un citat al unui angajat din departamentul „Consiliere pe teren”, pe numele său Daniel şi atât: „Cea mai mare bucurie o resimt atunci când ajung la aceeaşi concluzie cu persoana cu datorii. Când înţelege că este în interesul său să-şi plătească datoriile, ne strângem mâna, îmi zâmbeşte, iar eu plec convins că o voi putea ajuta să iasă din datorii”. Să menţionăm că Daniel este angajat-model la Kruk, stabilind recordul cincinal de vizite efectuate – peste 11.000! Acum, sincer vorbind, din 11.000 de vizite, în 10.000 de cazuri probabil că nu i-a deschis nimeni uşa, în alte 900 i s-a deschis uşa doar ca să i se închidă apoi imediat în faţă după ce s-a prezentat (cu un ton mieros a la martorii lui Iehova – „Mă scuzaţi, aveţi un moment să vorbim despre domnul Isus Cristos şi despre datoria de 3.478 lei aferentă creditului cu buletinul făcut în 2007?”), iar în alte 99 de cazuri a mâncat probabil bătaie. Într-un singur caz o fi dat de vreo băbuţă simpatică, cu o „creanţă” de 12 lei la teleshopping şi cu care a schimbat zâmbete şi strângeri de mână. Dar să nu divagăm. Kruk subliniază că, la un moment dat, în viaţă şi, atenţie, pentru o perioadă de timp determinată, oricine se poate găsi într-o situaţie financiară dificilă. Ba mai mult, „mulţi dintre clienţi nu ştiu adesea cum să reacţioneze”, continuă povestea. Într-adevăr, unii fug din ţară, alţii se sinucid, alţii se mută şi îşi schimbă numele, iar alţii insistă să-l mimeze pe Moromete, postându-se în mijlocul casei şi spunând sec: „N-am!”. De-ar şti ei că o simplă discuţie cu Daniel le poate rezolva toate problemele… La final, Kruk ne explică şi cum exact îi pot ajuta consilierii săi pe datornici – „Colectăm ratele lunare direct de la client, iar el nu mai trebuie să se ducă la bancă pentru a efectua plăţile”. Aici era problema. Datornicii şi-ar plăti tot timpul ratele, doar că au sumă fixă şi nu-şi permit un bilet de autobuz. Sau au uitat unde e banca, că, deh, n-au mai plătit demult.