La 29 august 1888, a murit Lonkay Antal (Bocicoi, 12 septembrie 1827 – Balatonfüred, 29 august 1888) profesor, scriitor traducător, Cavaler al ordinului Sf. Grigore şi comendator al Ordinului Sf Silvestru.

După terminarea studiilor la Sighet, Satu Mare şi Budapesta, se angajează ca profesor-preot novice la Nagybecskerek, Ungaria. În timpul războiului de independenţă intră ca aghiotant sub comanda generalului Perczel Mór. După război, a fost urmărit de armata imperială aşa că se retrage din viaţa publică şi se dedică studiului istoriei, literaturii şi pedagogiei, perioadă în care devine cunoscut ca jurnalist: scrie la ziarele “Pesti Napló” şi “Új Magyar Múzeum”.

Lonkay Antal a trades zece volume din scrisorile lui Pliniu cel Tânăr şi mare parte din opera lui Demostene, a fondat revista "Pagini didactice" („Tanodai Lapok” 1856-1871), a publicat în cotidianul politic romano-catolic "Martorul vremurilor" („Idők Tanuja”) şi "Pesti Hírnök". Opera lui Lonkay Antal cuprinde o serie de lucrări de valoare din domeniul istoriei, literaturii şi pedagogiei.

Papa de la Roma l-a ridicat la rangul de Cavaler al ordinului Sf. Grigore şi comendator al Ordinului Sf Silvestru, precum şi diploma de cavaler al pintenului de aur.