A murit violonistul sighetean Joseph Szigeti

„Alături de Enescu, Szigeti a fost cel mai cultivat violonist pe care l-am cunoscut vreodată, dar, în timp ce Enescu era o forţă a naturii, Szigeti era ca un bibeloru de porţelan de Sèvres” – aşa scrie în memoriile sale Yehudi Menuhin despre cel care, deşi budapestan din naştere, s-a considerat sighetean, dovadă şi pseudonimul pe care l-a ales în drumul său spre glorie..

Unul dintre cei mai mari violonişti pe care i-a dat secolul XX, Joseph Szigeti (Singer Jóska) s-a născut la Budapesta la 5 septembrie 1892, într-o familie de muzicieni. Rămas orfan de mamă la vârsta de doi ani, se mută la Sighet la bunici (Schachter) unde va creşte înconjurat de muzică: toţi unchii erau membrii ai unor orchestre şi formaţii din oraş.  Primele iniţieri muzicale le primeşte de la o mătuşă care-l învaţă şi ţambalul ca apoi, de la unchiul Bernat să deprindă vioara pentru care dovedeşte o apetenţă aparte: la vârsta de şase ani susţine micro-recitaluri. Recunoscând geniul micului Jóska. Tatăl îl duce la  Budapesta pentru a studia cu celebrul muzician Hubay Jenő la Academia de Muzică „Franz Liszt” unde este primit fără a se ţine seama de vârstă. Abia trecut de vârsta de treisprezece ani, debutează cu succes cu piese de Bach, Paganini şi Ernst, debut marcat şi de suplimetul cultural al ziarului „Berliner Tageblatt”. Curând este invitat să suţină un turneu în Anglia în cadrul căruia interpretează şi un concert de vioară compus anume pentru el de Hamilton Harty, turneu în care va cânta alături de legendara interpretă australiană Nellie Melba şi de pianistul Ferrucio Busoni care-l va iniţia în muzica contemporană. Diagnosticat cu tuberculoză care-l obligă să trateze într-un sanatoriu din Elveţia, se mută la Geneva unde în 1917 îşi începe cariera pedagogică de profesor de vioară la Conservatorul din localitate.  Tot aici o cunoaşte pe viitoarea soţie Wanda Ostrowska şi pe Bartok Béla cu care va lega o prietenie de-o viaţă.

Pentru a scăpa de prigoana nazistă şi deportarea, în 1939 emigrează împreună cu soţia în SUA şi se stabileşte în California. În cariera sa, Szigeti efectuează turnee în întreaga lume şi înregistrează zeci de discuri, distingându-se ca avocat la muzicii contemporane, promovând compoziţiile lui Bartok Béla, Sergei Prokofiev, Igor Stravinsky, Ernest Bloch, Eugéne Ysaye şi alţi compozitori care au dus la înnoirea muzicii clasice. Suferind de artrită,din 1960 se retrage din viaţa concertantă şi se dedică scrisului şi pedagogiei, avându-l elev – printre alţii – şi pe dirijorul Sergiu Celibidache.

Joseph Szigeti a murit la 19 februarie 1973 în Lucerne, Eleveţia. Pe lângă nenumăratele înregistrări, a lăsat în urma sa volumul de memorii intitulat „With Strings Attached: Reminiscences and Reflections” („Ataşat de corzile viorii: amintiri şi reflecţii”, New York, 1947) precum şi „A Violinist’s Notebook” (“Notiţele unui violinist”, London, 1965)  şi  „Improvisations on a Violonist’s Themes” („Inprovizaţii pe temele unui violonist”, New York, 1969).