În perioada 15 – 22 aprilie, evreii sărbătoresc Pesah – "Paştele Evreiesc"

Pesah ("trecere" în ebraică) sau "Paştele evreiesc" este celebrat în fiecare primăvară, când prima recoltă a fost culeasă şi aminteşte de exodul evreilor din Egipt. După tradiţie, în seara de Pesah, taţii povestesc copiilor cum a condus Moise evreii afară din Egipt, scăpându-i de scalvia faraonului. Pentru evrei, semnificaţia sărbătorii stă în faptul că persecuţiile şi prezenţa lui Dumnezeu sunt realităţi ale vieţii, iar evreii trebuie să-şi asume responsabilitatea celor asupriţi. Primele două nopţi sunt dedicate Seder-ului, masa festivă menţionată şi în Exod în Vechiul Testament, la care se dau citire pasajelor din Biblie care descriu ieşirea din Egipt. Există multe ritualuri şi semnificaţii simbolice legate de diferitele feluri de mâncare care se consumă cu această ocazie. De exmplu "matza" – pâinea nedospită pe care creştinii o numesc "pască evreiască" – este consumată în amintirea faptului că evreii nu au avut timp să dospească aluat: "maror" – plantele amare – simbolizează amărăciunea sclaviei în care au trăit, iar ceaşca cu sare care se pune pa masa de Seder reprezintă lacrimile vărsate. Osul ars aşezat şi el în farfuria tradiţională reprezintă mielul pascal, iar oul fiert cu coaja arsă sau colorată, sacrificiile prezentate în timpul Marilor Temple. O altă tradiţie păstrată şi azi este aprinderea lumânărilor care nu se face de la chibrit ci de la un foc preexistent.

Pentru evreii din Maramureş, Pesah se sărbătoreşte şi în amintirea ghetoizării

Indiferent pe ziua în care cade sărbătoarea, pentru evreii maramureşeni Pesah este încărcat de o semnificaţie aparte: în anul 1944, armatele de ocupaţie naziste au ales tocmai această sărbătoare pentru a înghesui evreii în ghetouri de unde, o lună mai târziu au fost deportaţi în lagărele de exterminare.

"În 1944, Pesah-ul a fost altfel: cum puteam oare sărbători în pace când camera mare era rechiziţionată de un ofiţer german?" povesteşte scriitoarea sigheteană Dora Apşan Sorell în romanul "Povestiţi-le copiilor. Scrisori către Miriam". "Dimineaţa ni s-a ordonat să ne strângem lucrurile şi să ne părăsim căminul, să lăsăm în urmă tot ce aveam. Am privit pentru ultima oară la ceea ce fusese casa copilăriei noastre, casa care rămânea în urmă cu tot ce avusesem mai drag, după care ne-am alăturat altor sute de evrei îngrămădiţi cu boccele pe mijlocul străzii. Pesah-ul din 1944 nu a fost o sărbătoare: a fost o înmormântare iar drumul nostru spre gheto – cortegiu funerar".

La masa rituală din Sighetu-Marmaţiei au fost prezenţi peste o sută de persoane

La Sighetu-Marmaţiei, Pesah a debutat în seara zilei de luni, 14 aprilie, când Hari Marcus – preşedintele comunităţii, a vorbit despre semnificaţia evenimentului, urmat de rabinul Avi care a rostit rugăciunile tradiţionale. Pe rând, cei prezenţi au dat citire pasajului biblic referitor la ieşirea din Egipt. În buna tradiţie locală, masa rituală a fost onorată de musafiri, evrei sosiţi de peste hotare şi de creştini care, în semn de respect pentru semenii lor, i-au urat "Sentak Khadhra", o binecuvântare pentru un an verde, bogat şi, "Hag sameah!", adică "Sărbători fericite!".