Următoarele articole sunt preluate de pe blogul raduzlati.ro

Despre mişcările subterane din PNL (I)

Unii bloggeri liberali de bine (inexistenţi în campania referendumului, dar foarte vocali acum în acuzarea liderilor USL pentru eşecul încercării de demitere a marinarului de la Cotroceni) ridică problema leadership-ului PNL.

Desigur, greu de propus alternative credibile la Crin Antonescu. Şi mai greu de găsit personalităţi dinlăuntrul PNL gata să se pună în fruntea unei mişcări care să ducă la înlocuirea lui Crin. Greu atâta vreme cât o astfel de mişcare, în condiţiile victoriei clare a USL la locale (şi a unui succes major al PNL în cadrul USL, la aceleaşi alegeri) este sortită unui eşec major.

Victoria la locale a fost de natură a fideliza faţă de Crin şi politica sa de alianţe cele mai multe dintre filialele teritoriale ale partidului şi baroni local penelişti. Iar eşecul din 29 iulie nu ştirbeşte din această tendinţă de a rămâne lângă Antonescu devreme ce foarte greu ai găsi un lider PNL din teritoriu care să nu aibă a-şi face reproşuri în ce priveşte activitatea sa şi a organizaţiei pe care o conduce, în timpul campaniei pentru referendum.

De aceea sunt înclinat să consider că ceea ce se poate vedea la suprafaţă din toată această frământare subterană nu va avea nici un efect real. Nemulţumiţii vor rămâne cu capul la cutie, căci o înfrângere la un eventual Congres extraordinar i-ar scoate pe mulţi dintre ei din eşalonul I şi II de putere a PNL. Ori conjuraţii se pare că au vise mari dar curaj puţin…

Ceea ce lipseşte PNL nu este opoziţia, căci opoziţie la Crin se face şi din interior şi din exterior… ci o opoziţie de bună credinţă, care să dorească binele partidului iar nu binele personal. O astfel de opoziţie ar face conducerea mai eficientă, fără a o slăbi şi a face astfel servicii, duşmanului oranj. Duşman cu care, iată, unii liberali par a se fi aliat în fapt, chiar dacă nu (încă) şi de drept. (raduzlati.ro 30 august)

Despre mişcările subterane din PNL (II)

Constat că articolul meu anterior (publicat în 30 august) s-a bucurat de atenţia oficiosului oranj Evenimentul Zilei, care titrează pe portalul său: „În PNL se pregăteşte REVOLTA ANTI-ANTONESCU. Cine este cel care dezvăluie planul”. Evident, în buna tradiţie a celor de la EvZ, aceştia fac din ţânţar armăsar şi denaturează la greu.

Deci simt nevoia unor minime puneri la punct.

1. În PNL, după ştiinţa mea, nu se pune la cale nici o revoltă. Răscoală. Revoluţie. Lovitură de palat. Nu sunt decât nişte mişcări subterane, din când în când mai evidente, animate de nemulţumirea unor lideri PNL de la diferite eşaloane ale partidului.

2. Astfel de mişcări există în toate partidele, şi au existat evident şi în PNL, încă de la constituirea sa. Unele mişcări s-au dezvoltat până la stadiul în care fie au apărut dizidenţe majore soldate cu ruperea unor facţiuni din partid, fie au dus la schimbarea liderilor formali sau informali ai PNL. Îşi mai aduc aminte cunoscătorii despre cum a ajuns la conducerea PNL venerabilul Ionescu Quintus, cel care avea să reunifice mişcarea liberală? Sau cum a fost încercată debarcarea lui Stoica din fruntea PNL, acesta replicând prin impunerea lui Stolojan ca lider? Şi exemple se mai pot da…

3. Încercările de repoziţionare în cadrul partidelor sunt legitime, lupta pentru putere în sânul acestora este şi ea legitimă. Politicienii nu sunt îngeri, şi dacă ar fi, atunci nu ar face politică. Când însă partidele se află în împrejurări dificile, în plin război (aşa cum este cazul PNL azi, în raport cu muribundul dar încă extrem de dăunătorul regim Băsescu), astfel de lupte interne, deşi legitime, nu sunt de natură să aducă un bonus imediat eficienţei partidelor. Iar când în 4 luni te aşteaptă pragul decisiv al alegerilor parlamentare, ce poţi să spui bine despre astfel de lupte intestine?

4. Mişcările subterane din acest moment, aşa cum ele pot fi cunoscute de cineva din afara lor, cum este subsemnatul, nu se vor transforma în revoltă. Căci pentru această transformare ar trebui ca nemulţumiţii să aibă curajul şi să se manifeste în mod plenar în cadrul statutar al partidului, iar nu prin interpuşi pe bloguri sau FB, şi nici măcar pe blogurile personale. Dar chiar şi în cazul în care câţiva dintre cei nemulţumiţi s-ar exprima în cadrul forurilor statutare inferioare Congresului (nu discut aici dacă au sau nu dreptate, dacă nemulţumirile sunt personale sau de grup, de arhitectură a puterii, structură a alianţelor sau doctrinare) numărul acestora nu atinge nici pe departe masa critică necesară pentru a impune desfăşurarea unui Congres extraordinar al PNL, înainte de alegerile parlamentare.

Aşa încât, ţinând seama de cele de mai sus, nu rămâne decât să urmărim viaţa politică internă a PNL şi următoarele mişcări ale conducerii acestui partid. Căci în acest moment, doar conducerea aleasă la ultimul Congres este cea care realmente contează în politica partidului, iar nu cei care cârtesc pe la colţuri, sau prin saloanele restaurantelor de lux. Conducere care, indiferent ce ar zice unii sau alţii, a asigurat partidului cea mai bună poziţie pe eşichierul intern din perioada post-revoluţionară. Şi asta fără ca Antonescu să se declare, ritos, mare jucător de şah. (raduzlati.ro 2 septembrie)

Despre mişcările subterane din PNL (III) – doar o notă (de data aceasta!)

Mă aflam pe drumul dintre Sighetu Marmaţiei şi Bucureşti când mi-a fost adus la cunoştinţă că platforma realitatea.net a binevoit să acorde  o nesolicitată de către mine atenţie articolului meu „Despre mişcările subterane din PNL (I)” şi să identifice, cu de la sine putere, pe domnul Varujan Vosganian printre acei bloggeri aflaţi în gruparea anti-Crin. Mai mult, postul TV a dus mai departe această identificare cerându-i domnului Vosganian să replice unor rânduri în care nu se vorbea în fapt despre domnia sa. Aflu de pe blogul domniei sale că acesta a evitata această capcană facilă. Ceea ce mă bucură.

Mă întristează însă faptul că deontologii de la Realitatea nu au găsit cu cale să mă întrebe şi pe mine… dacă tot mă citează, nu ar fi fost mai simplu să afle direct de la sursă dacă mă refeream sau nu la liderul liberal?

Să punem lucrurile la punct, deci.

Deşi nu am avut onoarea de a mă întâlni cu domnul Vosganian decât într-o singură împrejurare oficioasă mai mult de câteva clipe (şi mă îndoiesc că dânsul m-ar recunoaşte) nutresc faţă de dânsul, atât ca om politic cât şi ca om de cultură, un adânc respect. În paginile blogului meu galben, domnia sa este unul dintre liderii PNL cel mai adesea preluaţi, şi aceeaşi este situaţia în ceea ce priveşte platforma Clubul Bloggerilor PNL pe care am creat-o special pentru diseminarea articolelor care vin în sprijinul politicilor PNL.

Mai mult: fiind implicat chiar şi numai tangenţial în activitatea USL pe partea de comunicare în toată perioada campaniei pentru Referendum, cunosc faptul că domnul Vosganian a fost una dintre vocile clare şi penetrante care au reprezentat PNL şi USL în bătălia pentru mintea şi sufletul românilor, luptă pe care domnia sa (alături de ceilalţi lideri care au acceptat să poarte această bătălie) şi USL au câştigat-o. Deci citatul “Unii bloggeri liberali de bine (inexistenţi în campania referendumului, dar foarte vocali acum în acuzarea liderilor USL pentru eşecul încercării de demitere a marinarului de la Cotroceni) ridică problema leadership-ului PNL” nu se referea, nu avea cum să se refere la domnul Varujan Vosganian .

Cer iertare domnului Vosganian pentru eventualele prejudicii de imagine pe care articolul meu i le-ar fi putut provoca. Inutil să adaug că, din punctul meu de vedere,  vina aparţine în totalitate redactorilor de la Realitatea care au dorit, din pricini de mine neştiute dar bănuite, să facă un caz de presă dintr-un articol altfel modest şi fără pretenţii belicoase. Şi să sufle de zor oxigen într-un foc care nu există în interiorul PNL. Foc ce, după analiza mea, nici nu va exista – deşi unii l-ar vrea aprins. Prietenii ştiu de ce! (raduzlati.ro 2 septembrie)