Pentru istoria Sighetului, data de 2 februarie este legată de două evenimente legate de numele fondatorului Şcolii băimărene de pictură, Hollósy Simon: pictorul s-a născut la Sighet la 2 februarie 1857 şi, tot într-o zi de 2 februarie, în 1992, a fost furată una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, "Cetatea Hustului".

Întemeietorul Şcolii băimărene de pictură s-a născut la 2 februarie 1857.

Hollósy Simon s-a născut într-o familie de armeni înstăriţi (Korbuly); după absolvirea gimnaziului în oraşul natal, studiază artele plastice la Budapesta şi München unde deschide o şcoală particulară de pictură ce va deveni curând celebră în întreg Imperiul Austro-ungar. Împreună cu câţiva prieteni pictori printre care Réti István şi Thorma János, în anul 1896, fondează la Baia Mare o colonie de pictură unde-şi petrece verile alături de elevii şcolii müncheneze. Fire sensibilă şi irascibilă, din cauza unor neînţelegeri cu colegii plasticieni, se desparte de colonia băimăreană mutându-se cu elevii la Teceu unde va şi muri la 8 mai 1918.

Hollósy Simon nu a fost un pictor prolific, preferând să-şi găsească satisfacţii în pedagogie: personalitate puternică, carismatică, va imprima elevilor un stil interiorizat, liric şi realist în acelaşi timp, stil care va fi marca Şcolii băimărene de pictură chiar şi după dispariţia lui.

„Cetatea Hustului” a fost furată la 2 februarie 1992.

Una dintre lucrările cele mai cunoscute semnate Hollósy Simon, ce poate fi admirată şi azi la Casa memorială „Dr. Ioan Mihaly de Apşa” din Sighetu-Marmaţiei este „Cetatea Hustului” – ulei pe pânză de 1,5 pe 2 metri – lucrat în anul 1896.  Vreme de patru decenii, tabloul a fost expus în clădirea municipalităţii. În anul 1940 tabloul este ascuns într-o pivniţă din Turda, fiind recuperat în anii '50 de către Francisc Nistor, directorul de atunci al muzeului sighetean şi expus publicului abia în anul 1990, la galeria de artă a Casei „Dr. Ioan Mihaly de Apşa” de unde, alături de alte obiecte de valoare, la 2 februarie 1992 este furată de către doi indivizi care, câteva zile mai târziu, l-au vândut în Ungaria. Doi ani mai târziu, tabloul a fost recuperat, restaurat parţial şi redat proprietarului de drept, Muzeul Maramureşean.