1771, 14 august – a murit rabinul Zvi Ben Moshe Abraham, primul rabin documentat al Sighetului. Piatra de mormânt se află, alături de cea a soţiei, pe terenul fostului cimitir evreiesc, azi str. Vasile Alecsandri.

Două pietre funerare la răscrucea istoriei Sighetului: mormântul rabinului Zvi bar Moshe Abraham

Două pietre de mormânt şi o inscripţie: "[…] Aici odihneşte rabinul, eruditul, învăţatul, bogatul, renumitul preşedinte al tribunalului rabinic şi învăţător pios, domnul Zvi, fiul domnului Moshe Abraham, decedat la 4 Elul [5]531. Fie-i sufletul cuprins în legătura vieţii [veşnice]" amintesc că în anul 1771 la Sighetu Marmaţiei exista o puternică comunitate evreiască, cu Chevra Kadisha (Asociaţie Sfântă de Înmormântare) instituită cu mulţi ani în urmă.

Nu avem prea multe informaţii nici în ceea ce priveşte cimitirul şi nici persoana rabinului: anii cât Zvi bar Moshe Abraham Fisch (1759-1771), originar din Polonia, a îndeplinit înaltele funcţii de rabin şef şi av Bet Din (preşedinte al Tribunalului Rabinic) sunt la Sighet marcate de evenimentele mişcării frankiste în care, o parte dintre evreii sigheteni s-au convertit la creştinism, fapt ce a dus la naşterea unor legende privind atât comunitatea cât şi pe rabinul ei care, nefiind de acord, ar fi înnebunit şi a murit „de inimă rea”. În această privinţă, dincolo de legende, ştim că o parte din evreii din Sighet s-au alăturat sectei conduse de Iaakov Frank (1726-1791). În acest sens, s-a păstrat aşa-numita „scrisoare roşie”, pe care Iaakov Frank a scris-o evreului sighetean „Moshe Seater”(adică Moise "sigheteanul"), probabil rabin. Un fapt consemnat este că la 20 februarie 1759, şase evrei sigheteni s-au prezentat la episcopatul catolic din Lvov pentru a-i cere permisiune de a se creştina. În scrisorile lui Iaakov Frank care se mai păstrează, el aminteşte adeseori numele lui "Maier Sihoter" (Maier Sigheteanul). Deasemenea, unele scrieri amintesc că în anul 1767, trei evrei din Sighet au cerut preotului catolic din oraş Job (1757-1774) să-i convertească la creştinism dar că ulterior s-au răzgândit şi că urmaşii lor s-au numărat printre oamenii de seamă ai oraşului.

Tot legat de „frankismul sighetean”, se spune că în anul 1836, când hanul numit "Vadászkürt" a fost dărâmat, muncitorii au găsit un pachet de scrisori semnate de Iaakov Frank. Evreii au păstrat scrisorile până când i-au fost arătate rabinului Moshe Teitelbaum venit la Sighet să-l instaureze rabin şef pe fiul lui. O altă legendă, spune că atunci când, odată cu dezvoltarea oraşului, vechiul cimitir evreiesc a fost desfiinţat şi o parte dintre pietrele funerare au fost mutate în cimitirul nou, pietrele tombale ale rabinului Zvi bar Moshe Abraham şi al soţiei n-au putut fi dislocate: după ce muncitorii s-au spetit degeaba, au legat cele două pietre de patru boi dar când să le dea bice, un fulger iscat din senin a ucis dobitoacele, cele două pietre fiind din acel moment considerate miraculoase, miracol care le-a păstrat intacte şi la locul lor chiar şi sub regimul comunist când, în 1969 a vrut să le mute cu intenţia de a construi un bloc de locuinţe pentru nomenclaturişti.

Un fapt demn de şirul de miracole s-a consumat în septembrie 2007 când, scriitoarea canadiană Eva Malek Olsson (născută la Satu Mare) a vizitat împreună cu o echipă de cineaşti oraşul, în preajma celor două morminte şi în prezenţa doamnei Olimpia Iancu, a ziaristului Ioan J Popescu şi echipei de fimare „i s-a dezlegat limba” şi şi-a adus aminte de limba maghiară pe care, ca fiică de rabin hasidic vorbind numai idiş, practic n-o ştia bine nici în tinereţe. 

Până în 1888, cimitrul a fost în proprietatea oraşului: abia după legea emancipării evreilor care permitea deţinerea de proprietăţi, la 1 ianuarie 1888, terenul cimitirului vechi este cumpărat cu 200 forinţi de către comunitate în beneficiul Societăţii de Înmormântare. La 29 mai 1969, terenul este întăbulat pe Statul Român. Prin anii ’80 cimitirul a fost transformat în parc iar după evenimentele din decembrie 1989, el a fost retrocedat comunităţii evreieşti.

În prezent, de cele două pietre funerare se îngrijeşte cu devotament d-na Olimpia Iancu, locuitoare a blocului aflat în imediata apropiere.