Imigraţia din Marea Britanie nu implică doar români şi bulgari

Oficiul Naţional pentru Statistică (ONS) din Marea Britanie a făcut publice săptămâna trecută cele mai recente date privind situaţia pe piaţa britanică a muncii. Principalele relatări din presă au fost despre „creşterea bruscă” de anul trecut a numărului de români şi bulgari care au găsit de lucru în Marea Britanie în 2012 şi care până la sfârşitul anului a ajuns la aproape 37.000. În aceste condiţii cineva ar putea fi iertat dacă ar crede că, începând de anul viitor, atunci când restricţiile existente pe piaţa muncii din Marea Britanie pentru cetăţenii români şi bulgari vor fi ridicate, aceştia vor „inunda” Marea Britanie (pentru a folosi eufemismul atât de drag presei britanice), pentru a fura locurile de muncă ale locuitorilor, scrie Oana Romocea, cercetătoare specializată în migraţie şi media, în paginile Huffington Post.

Cu toate acestea, din statisticile ONS, cele mai multe locuri de muncă care au implicat angajarea unui cetăţean al Uniunii Europene (UE) au mers către imigranţii din Europa Occidentală, nu către cei din Europa de Est. Anul trecut, 60.000 de imigranţi din ţările occidentale EU14 şi-au găsit locuri de muncă în Marea Britanie. În total, aproximativ 800.000 de vest-europeni trăiesc şi lucrează în Marea Britanie. O altă tendinţă importantă, demnă de remarcat, este scăderea imigraţiei din ţările est-europene A8 (ţările care au aderat la UE în primul val din 2004, mai puţin Cipru şi Malta), în condiţiile în care 11.000 de lucrători s-au întors în ţările lor de origine anul trecut.

Imigraţia din restul lumii se prezintă ca o imagine cu fluxuri şi refluxuri: în timp ce numărul de imigranţi din Noua Zeelandă, Australia şi Statele Unite scade, numărul de imigranţi din Africa de Sud şi de pe sub-continentul indian este în creştere. Deşi toate aceste cifre pot constitui o surpriză de vreme ce mass-media nu le menţionează, variaţiile fluxurilor de migraţie sunt revelatoare, deoarece ele indică flexibilitatea economiilor naţionale pe piaţa globală. O astfel de flexibilitate afectează ambele părţi în mod egal, acesta fiind motivul pentru care există, de asemenea, cetăţeni britanici care lucrează şi locuiesc în ţări din întreaga lume.

Atunci când evaluăm statisticile ONS, este foarte important să subliniem că aceşti angajaţi născuţi în străinătate lucrează legal şi plătesc impozitele, contribuind astfel la economia britanică. Cu toate acestea, titlurile din mass-media subliniază prea adesea aspectele inflamatorii, nu pe cele factuale. De fapt, ele au început să apară din 2006, cu câteva luni înainte ca România şi Bulgaria să adere la UE la 1 ianuarie 2007, şi se bazează pe estimări nefondate, furnizate de Migrationwatch în 2006, potrivit cărora „300. 000 (de persoane) vor ajunge aici în primele 20 luni după aderarea celor două ţări la UE” (Daily Mail, 15 mai 2006). Cu toate acestea, în medie, 10.000 de români şi bulgari au sosit în Marea Britanie în fiecare an în perioada 2007 şi 2011.

Cei mai mulţi români care imigrează nu tind să vadă în Marea Britanie o destinaţie preferată. Cel mai recent raport privind imigraţia realizat de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) indică că în topul ţărilor preferate de imigranţii români se află Canada, Germania, şi Statele Unite. Pe de altă parte, imigraţia din Bulgaria arată diferit, în condiţiile în care 191.400 de bulgari s-au întors acasă în ultimii douăzeci de ani. De asemenea, numărul de bulgari care au au ales să se întoarcă este în creştere, de la 9.500 în 2006 la 15.300 în 2008 şi la 23.800 în 2010.

În general, imigraţia din Europa de Est este de multe ori circulară şi are un caracter temporar, iar cei care se stabilesc mai mult sau mai puţin permanent în Marea Britanie sunt dornici să se integreze în societatea şi cultura britanică, explică Oana Romocea.

Acesta este un alt adevăr care, dacă ne uităm la cifrele privind imigraţia şi la relatările din mass-media despre imigraţia din România şi Bulgaria, nu este spus. Aparent întotdeauna, adaugă cercetătoarea, se asumă că imigranţii din România şi Bulgaria sunt forţă de muncă necalificată şi ieftină care afectează locurile de muncă şi salariile nativilor britanici. De fapt, nivelul capacităţilor şi tipurile de locuri de muncă variază în mod semnificativ şi includ nu doar locuri de muncă în agricultură sau în construcţii, ci şi în domeniul medical, în mediul academic şi în alte profesii.

preluat de pe epochtimes romania.com