Între 1 şi 7 octombrie, evreii sărbătoriesc Sukkot – Sărbătoarea Corturilor.

Sukkot începe în a cincea zi de după Yom Kippur (Ziua Ispăşirii), respectiv în seara zilei de 1 octombrie şi ţine şapte zile, perioadă de aducere aminte de protecţia oferită de Dumnezeu poporului evreu în timpul celor 40 ani petrecuţi în deşert după ce au scăpat de robia din Egipt.

Asemeni înaintaşilor, evreii îşi  construiesc corturi numite "sukkah" – cel mai important simbol al Sukkot-ului – pe care-l acoperă cu crengi, îl împodobesc cu fructe şi legume şi în care aşează o masă şi cel puţin un scaun. Sukkah este considerată o casă temporară – "o casă departe de casă" – unde se mănâncă şi uneori chiar se doarme pe perioada sărbătorilor. Timpul petrecut în sukkah aminteşte de cât de fragilă este viaţa şi cât de legată este ea de natură.

Un alt simbol al Sukkot-ului este "lulav"-ul, un buchet făcut din patru plante care cresc în Israel. Partea centrală o constituie ramura de palmier, la care se adaugă ramuri de finic şi salcie. Acestea se leagă împreună cu fibră de palmier şi se ţin în mână alături de ţitron, un fel de lămâi cu miros puternic. Cu Lulav-ul în mâini se aduc binecuvântări şi felicitări. "În ziua întâi să luaţi poame din pomii cei frumoşi, ramuri de finic, ramuri de copaci stufoşi şi de sălcii de râu, şi vă bucuraţi înaintea Domnului Dumnezeul vostru, şapte zile" scrie în Vechiul Testament (Leviticul 23:40). Ramurile reprezintă membrii comunităţii, cu calităţile lor morale care, fie bune sau rele, fac parte din comunitate şi trebuie iubiţi ca fraţii.

La modul simbolic, în fiecare seară se primeşte în ospeţie câte un musafir: în prima seară patriarhul Avraham, apoi pe rând, patriarhii Iţhac, Iaacov, Moşe Rabeinu, Marele Cohen Aaron, David Hameleh şi Iosif.

Unii comentatori consideră că iniţial, Sukkot a marcat sfârşitul recoltării de toamnă, un festival al recunoştinţei, iar sukkah-ul reprezenta corturile ridicate în câmp de către agricultori, asocierea cu cei 40 de ani de pribegie prin deşert fiind ulterioară. Dar, în Vechiul Testament se spune clar: ":apte zile să locuiţi în corturi, pentru ca urmaşii voştrii să ştie că am făcut pe copii lui Israel să locuiască în corturi, după ce i-am scos din ţara Egiptului" (Leviticul 23<42-43).

În acest an de graţie 5773, evreii din Sighetu-Marmaţiei au făcut o excepţie: din cauza construcţiilor care se desfăşoară la sinagogă, după rugăciunea rostită de partea bărbătească a comunităţii şi scurta prezentare făcută de preşedintele Hari Marcus în incinta lăcaşului de cult, sukkah a fost ridicată în curtea sediului comunităţii. Acolo au fost rostite urările de  „Hag Sameah” (NA. Sărbători fericite), s-a ciocnit un pahar şi au fost consumate bucatele tradiţionalele.

Dorim şi noi „Hag Sameah” tuturor celor care, în aceste zile, sărbătoresc Sukkot şi, deasemenea, „Gut Iantif” cum se felicitau de Sukkot sighetenii înainte de 1944.