La 27 septembrie evreii sărbătoresc Simhat Torah – Bucuria Torei

Religia mozaică este singura religie din lume care dedică o sărbătoare cărţii sfinte, cărţii de căpătâi: Torah (Primele cinci cărţi din Vechiul Testament numite şi "ale lui Moise", respectiv Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii şi Deuteronomul) "Simhat Torah", sau "Bucuria Torei", este sărbătoarea săvârşirii ciclului anual al citirii Torei în sinagogi. Spre deosebire de celelalte sărbători ale calendarului evreiesc, Simhat Torah este o sărbătoare relativ recentă (aproximativ secolele VI şi XII era noastră), celebrarea ei nefiind cerută de Vechiul Testament.

Canonizarea sărbătorii datează din secolul al XIV-lea, iar o parte din ceremoniile legate de aceasta provin din secolul al XVI-lea. Elementul central al sărbătorii îl reprezintă bucuria citirii Torei, exprimată printr-o procesiune de înconjurare a podiumului de lectură şi a sinagogii, fiecare participant purtând pe rând sulurile sfinte.

Procesiunea, care se numeşte chiar "înconjor" ("hakafot"), este menţionată şi în Biblie în legătură cu căderea zidurilor oraşului Ierihon dar şi în legătură cu tradiţiile de căsătorie. "Hakafot" este însoţit de cântece, dansuri, recitarea de poeme de recunoştinţă şi imne de laudă aduse Celui de Sus. Copiii iau şi ei parte la eveniment cu steguleţe şi suluri de Torah colorate făcute de ei.

Înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, în noaptea de după Simhat Torah, la Sighetu Marmaţiei se organizau procesiuni în afara sinagogii, participanţii însoţind rugăciunile cu cântece corale şi muzică instrumentală, cu evreii dansând cu Torah în braţe, obicei care se mai păstrează în comunităţile mari. 

foto: Anna Maria Popeel