Regionalizarea României a devenit un subiect de actualitate după ce mai mulţi lideri ai USL, inclusiv premierul Victor Ponta, au făcut în ultimele zile referiri la un proiect la care se lucrează, şi care ar urma să fie pus în practică până la sfârşitul anului.

În actuala variantă se păstrează structura Regiunilor de Dezvoltare, respectiv Nord-Vest (Bihor, Cluj, Maramureş, Satu-Mare, Sălaj, Bistriţa-Năsăud), Nord-Est (Suceava, Botoşani, Bacău, Vaslui, Neamţ, Iaşi), Centru (Braşov, Covasna, Sibiu, Harghita, Mureş, Alba), Vest (Arad, Hunedoara, Caraş-Severin, Timiş), Sud-Vest (Gorj, Vâlcea, Dolj, Olt, Mehedinţi), Sud (Argeş, Teleorman, Dâmboviţa, Călăraşi, Prahova, Giurgiu, Ialomiţa), Sud-Est (Vrancea, Galaţi, Buzău, Brăila, Tulcea, Constanţa) şi Bucureşti-Ilfov.

Cine conduce Regiunea

Regiunea va fi condusă de un preşedinte ales prin vot direct de cetăţeni. Acest lucru nu se va întâmpla însă din 2013 sau 2014, după ce proiectul va deveni lege. Într-o primă fază, intermediară, preşedintele Consiliului Regional va fi ales de consilierii judeţeni şi locali. Din 2016, când sunt programate viitoarele alegeri locale, preşedintele Regiunii, va fi ales însă prin vot direct de cetăţeni. Până la alegerea directă a preşedintelui Regiunii, actualii şefi de Consilii Judeţene vor îndeplini funcţia de vicepreşedinţi ai Regiunilor.

Un alt for de conducere regional, va fi Consiliul, un mini-Parlament local. Şi consilierii regionali urmează să fie aleşi prin vot de cetăţeni începând cu 2016. Judeţele vor da un număr diferit de consilieri regionali, în funcţie de populaţia deţinută.

Preşedintele Regional şi Consiliul Regional urmează să conducă de facto regiunea.

Bugetele regiunilor vor fi alcătuite din bugetele locale, fondurile europene şi de coeziune.

Prefectul

În locul celor 41 de prefecţi actuali, după implementarea procesului de regionalizare administrativă numărul acestora va fi redus la opt – câte unul pentru fiecare regiune de dezvoltare. Va exista un singur prefect la regiune, iar în judeţele componente ale regiunii va rămâne un oficiu prefectural.

Consiliul Economic şi Social şi Curţile de Apel Regional

Pe lângă Consiliul Regional va funcţiona un Consiliu Economic şi Social cu rol consultativ. De asemenea, începând cu 2016 Curţile de Apel Regionale îşi vor intra în rol.

Unde va fi stabilită „Capitala” Regiunii

Pentru a nu trezi orgoliile locale, proiectul USL de regionalizare nu prevede existenţa unei singure capitale regionale. În schimb, ele vor purta denumirea de centru economic, centru politico-administrativ, centru universitar, centru cultural etc.

Perspectiva cronologică a abordării conceptului de regionalizare în România

România, după întregirea teritoriului din 1918, a fost organizată, din punct de vedere administrativ, în judeţe, plăşi şi comune; prin acestea se extindea pe întregul teritoriu organizarea administrativă tradiţională a Regatului României de dinaintea Primului Război Mondial. La baza organizării teritoriului a fost comuna, formă istorică de utilizare a terenurilor şi de agregare a populaţiei. Păstrând organizarea teritorială, s-au creat în anul  1938 ţinuturile  – marile unităţ administrative ale dictaturii carliste, suprapuse judeţelor; ţinuturile au fost desfiinţate în anul 1940.

Evoluţia organizării administrativ – teritoriale a României interbelice a fost o reflectare a două tendinţe contradictorii, corespunzătoare celor două curente politice promovate de partidele care s-au succedat la guvernare: unul centralist, bazat pe suprimarea autonomiei locale şi pe negarea provinciilor istorice; altul regionalist, adept al unităţii în diversitate prin macroregiuni care să se suprapună provinciilor istorice şi care să dispună de o largă autonomie locală. Însă, nici adepţii centralismului, nici cei ai regionalismului nu au reuşit să creeze unităţi administrative complet noi, limitându-se la a crea decupaje regionale prin comasarea vechilor judeţe.

Din anul 1950, Republica Populară Română a fost administrată după modelul sovietic, prin regiuni şi raioane (reorganizate de 3 ori, în decurs de 10 ani) şi prin oraşe de subordonare republicană, regională şi raională; comunele au fost desfiinţate. În anul  1968, s-a revenit la împărţirea administrativ – teritorială în judeţe, oraşe sau municipii şi comune.

În perioada comunistă, organizarea administraţiei s-a făcut prin control politic. Ideea de bază care a guvernat acţiunile legate de dezvoltarea echilibrată a tuturor regiunilor ţării a fost aceea că sigura modalitate de reducere a decalajelor este industrializarea.

Efortul politico – administrativ de a ,,alinia” structura teritorial – administrativă  a României la cele europene s-a materializat în 1998, când  s-au constituit cele 8 regiuni de dezvoltare, criteriul denominării acestora fiind unul compozit, ,,al punctelor cardinale”, combinat cu cel ,,al regiunilor istorice”.