Pictură murală din biserica reformată datată sec. XV-XVI         

  În timpul reparaţiilor efectuate în anul 1844 la pereţii bisericii reformate din Sighet – afectate de un cutremur de mică anvergură – muncitorii au descoperit sub tencuială fragmente de pictură murală medievală: acestea au fost copiate de Szász János, profesor de desen al gimnaziului reformat din Sighet. În 1848, lingvistul Lugossy József – membru corespondent al Academiei, profesor la Sighet – a notificat Academia Ungară cu privire la fresce. Drept urmare, Henszlmann Imre – cunoscut istoric, autor a mai multor monografii şi unul dintre primii protectori ai monumentelor istorice din centrul Europei –  este însărcinat cu cercetarea lor. Acesta, cu date suplimentare obţinute de la  Lugossy József  şi pastorul Szilágyi János, susţine la 22 februarie 1847 o prelegere la care, alături de copia frescelor, prezintă şi desenele proiective ale clădirii realizate în 1846 de arhitectul sighetean Trieb Mátyás. Prelegerea lui Henszlmann apare în acealşi an şi în publicaţia Academiai Értesít. Ulterior, pastorul Szilágyi István (profesor şi director al Gimnaziului Reformat din Sighet) trimite şi el Academiei un material privind frescele, material căruia i se dă citire în plen la 20 octombrie 1850, alături de prezentarea unui nou set de desene realizate de Szász János; lucrarea este publicată în acealşi an în  Magyar Academiai Értesítő şi Új Magyar Muzeum.

Întâmplarea face ca în anul 1859, puternicul incendiu care a distrus o mare parte a oraşului, turla bisericii reformate şi o parte din zidărie, a scos la iveală nu numai frecele descoerite în 1844 ci şi unele care fuseseră necunoscute până atunci. Din păcate, pentru reconstrucţia bisericii, pereţii au trebuit dărâmaţi, fragmentele picturii murale pierzându-se definitiv. Observaţiile şi desenele făcute de Szilágyi István au stat la baza unei importante monografii ilustrate publicate în anul 1874 de către istoricul Rómer Flóris în volumul Régi falképek Magyarországon (Pictură murală veche din Ungaria). Rómer prezintă dezbaterile privind  interpretarea picturilor murale de la Sighet, exprimându-se de acord cu cele oferite de Szilágyi István. Despre frescele sigheten scrie şi Ipolyi Arnold într-o lucrare de specialitate (1860) şi P. Szathmáry Károly în revista Vasárnapi Ujság, (1853).

În ultimii ani a crescut interesul istoricilor de artă privind frescele sighetene. Astfel, în monografia dedicată picturilor murale din Ungaria secolului al XIX-lea apărută în anul 2008 prin îngrijirea istoricilor Jánó Mihály şi Kollár Tibor, într-un capitol semnat de Lángi József sunt incluse şi cele din biserica reformată din Sighet. Ba mai mult, printre documentele nesortate ale Comisiei de Arheologie din cadrul Arhivelor Academiei Ungare,  Kollár Tibor a reuşit să regăsească copiile executate de celebrul pictor Barabás Miklós. Se presupune că desenele pictorului maghiar (care n-a vizitat niciodată Sighetul) sunt copii după desenele profesorului Szász József.

Ioan J Popescu

01. Imaginea donatorului (Damianus de Hust; apare notat anul 1485) în faţa Sf. Ecaterina.

02. Copie semnată de Barabás Miklós.

03. Biserica reformată şi planul clădirii, după Trieb Mátyás.

04. Copie semnată de Barabás Miklós.

05. Sf. Gheorghe şi balaurul.

06. Polemica Sf. Ecaterina. Împăratul Maxentius îngenunchiat în faţa unei statui păgâne.

07. Imagine ilustrând legenda Sf. Ecaterina.  

07a. Imagine ilustrând legenda Sf. Ecaterina.  

08. Fragment cu ingeri.

09. Imaginea bisericii după incendiu.

10. Interiorul bisericii după incendiu.

11. Inger învăţând-o pe Sf. Ecaterina.

12. Catafalcul Sf. Ecaterina.

13. Femei la mormântul lui Cristos.

14. Găsirea Sfintei Cruci.

15. Găsirea Sfintei Cruci şi legenda Sf. Ecaterina.

16. Sf. Bertalan şi siluete.

17. Fragment: cap încoronat

18. Fragment: personaj încoronat şi episcopul Sf. Nicolae (apare notat anul 1505).

19. Ilustraţie de Varsány János

20. Ilustraţie de Varsány János

Sursa ilustraţiilor: Magyar Építészeti Múzeum (Muzeul de Arhitectură, Budapesta, Ungaria), Protopopiatul reformat Sighetu-Marmaţiei; Arhiva Academiei Ungare, Arhiva Centrului Forster, Gyula, precum şi revistele „Vasárnapi Újság” (Ziarul de Duminică”, 1863) şi „Napkelet”(„Răsăritul”, 1857).

Notă. Mulţumesc istoricilor dr. Jékely Zsombor şi Lángi József pentru documentele oferite pentru acest articol şi pentru volumul „Falfestészeti emlékek a középkori Magyarország északkeleti megyéiből”, Editor Kollár Tibor, Editura Fundaţiei  „Teleki László”, Budapesta, 2009.