România condamnată la CEDO în cauza Mihai Lauruc

În data de 23 aprilie 2013, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) a comunicat Hotărârea pronunţată împotriva României în cauza Mihai Lauruc contra României (cererea nr.34236/03). La data faptelor, acesta era om de afaceri şi acţionar principal într-o societate comercială care deţinea rezervoare de stocare a carburantului.

În 2002, procurorii l-au acuzat pe reclamant că ar fi comis o înşelăciune cu ocazia semnării unui contract, instanţa de judecată dispunând arestarea sa preventivă. Mihai Lauruc a fost eliberat, apoi din nou arestat şi pus în arest preventiv în ianuarie 2003, pentru înşelăciune şi fals în înscrisuri. Reclamantul a făcut şi greva foamei pentru a protesta împotriva acestei măsuri. În august 2003, reclamantul a fost reeliberat.

Invocând articolul 3 (interzicererea tratamentelor inumane sau degradante), reclamantul Mihai Lauruc s-a plâns în principal de condiţiile detenţiei sale în închisoarea din Bacău, unde ar fi fost supus unui tratament inuman şi degradant. Invocând articolele 5 §§ 1, 3 şi 4 (dreptul la libertate şi siguranţă şi dreptul de a se statua în termen scurt cu privire la legalitatea detenţiei), reclamantul s-a plâns că a fost reţinut ilegal în ianuare 2003, că nu a fost adus de îndată în faţa unui judecător şi că instanţele interne nu au justificat necesitatea menţinerii arestului preventiv.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât, în unanimitate, că a existat o încălcare a articolelor 3 (cu privire la suprapopularea celulei), 5 § 1 c), 5 § 3 și 5 § 4 din Conveţia CEDO şi a stabilit că statul român va trebui să-i plătească reclamantului o satisfacţie echitabilă în sumă de 7.500 euro, cu titlu de daune morale, dar şi 500 euro pentru cheltuieli de judecată.

www.jurisprudentacedo.com