La 13 martie 1917, s-a născut Kende István (Sighet, 13 martie 1917 – Budapesta 13 noiembrie 1988): istoric, profesor universitar, din 1976, doctor în ştiinţe.

După bacalaureatul din 1935 îşi continuă studiile la Paris la Hautes Études Commerciales. Între 1937-1940 lucrează ca funcţionar iar între 1940-1944 ca lăcătuş. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial conduce rezistenţa antifascistă în Budapesta. În 1945 este ales secretarul Uniunii Tineretului apoi între 1946-1949 lucreaz la secţia de propagandă a Partidului Komunist Maghiar. Iar între 1949-1956 este şef de birou la Ministerul Culturii iar în 1956 chiar ministru. Între 1957-1960 redactor la “Népszabadság”. Între 1960-1963 consilier la ministerul de externe.  Între 1963-1977 când iese la pensie şef de catedră la  Facultatea de Ştiinţe Economice şi profesor universitar la mai multe facultăţi din Ungaria, India şi Germania. Redacor la “Nemzetközi Szemle”, membru al Consiliului Mondial al Păcii şi cercetător la Instutele Păcii de la Oslo şi Stockholm. Se ocupă de istoria lumii a treia în Africa, India, Indonezia.

A publicat în nenumărate reviste, emisiuni radio, a scris scenarii de film, a tradus literatura franceză. Lucrări: “A francia gyarmatbirodalom felbomlása Nyugat-Afrikában” (Bp., 1964); “A fekete-afrikai országok népeinek harca a fejlődés új útjaiért” (Bp., 1964); “A diplomáciai kapcsolatok története a második világháború után” (Bp., 1966); “Fejlődő országok nem-kapitalista útja” (Szentes Tamással, Bp., 1966); “Nyolcvannyolc háború” (Bp., 1968); “Forró béke, hidegháború. A diplomáciai kapcsolatok története 1945-56” (Bp., 197o); “Helyi háborúk Ázsiában, Afrikában és Latin-Amerikában, 1945—69” (Bp., 1972); “Fejlődő országok, haladó eszmék” (vál., bev., Bp., 1976).