Încă de la lansarea ideii de către ministrul Funeriu, clasa pregătitoare – zero, cum i se spune – a fost respinsă atât de cadrele didactice cât şi de către părinţi: toţi au semnalat dificultăţile pe care le implică introducerea ad-hoc, fără o bază materială solidă. Şi iată că, cu doar câteva zile înainte de începerea anului şcolar 2012/2013, problemele pe care le ridicaseră cei amintiţi persistă. Ba mai mult, Ministerul a comandat şi achiziţionat doar o parte din materialele didactice necesare derulării proiectul clasei „zero”.  

Despre problemele pe care clasa pregătitoare le ridică, am vorbit cu Maria Kormos, directoarea Şcolii „Dr. Ioan Mihaly de Apşa”, una dintre acele cadre didactice care nu s-a sfiit să-şi facă publice părerile chiar înainte de apariţia legii cu privire la proiectul în cauză.

„Preluăm din zbor tot felul de chestii şi le transpunem, fără a avea o bază materială solidă, gândită înainte”.

„S-a pornit de la ideea că, în plan internaţional, clasa „0” există şi funcţionează, atât în Europa occidentală cât şi în Statele Unite ale Americii. Dar, după bunul obicei al românilor, preluăm din zbor tot felul de chestii şi le transpunem, fără a avea o bază materială solidă, gândită înainte: clasa pregătitoare este un proiect naţional în legea Funeriu, care trebuie rezolvat de sus până în jos, de către Ministerul Educaţiei. Nu să laşi foarte multe probleme în grija primăriilor, a comunităţilor locale şi a părinţilor. Şi aici, se bat cap în cap nişte idei: zilele trecute, am avut intervenţia doamnei ministru Ecaterina Andronescu care sublinia faptul că sub nici o formă, unităţile şcolare nu pot să se raporteze la fondurile de care dispun părinţii. Cu alte cuvinte, nu avem voie să recurgem pentru anumite chestiuni de ordin material la finanţele părinţilor. Ori, vorbind de clasa pregătitoare, sunt o mulţime de lucruri nerezolvate în plan material pe care vom fi nevoiţi să le rezolvăm şi cu ajutorul părinţilor”.

Învăţătorii sunt nevoiţi să achiziţioneze materialele pe care Ministerul Educaţiei „le-a uitat” să le comande.

„La noi la şcoală, stăm aşa: avem două clase pregătitoare unde sălile de clasă au fost alese cu grijă, în conformitate cu standardele cerute, respectiv ele sunt la parter, sunt săli luminoase, călduroase şi suficient de spaţioase ca să încapă tot arsenalul de materiale cerute de acest proiect. S-a comandat mobilierul care a şi sosit, mobilier plătit de Ministerul Educaţiei. În principiu, copiii au unde să vină, au sălile pregătite, iar noi îi aşteptăm cu drag. Învăţătorii se străduiesc să achiziţioneze acele materiale care încă nu au sosit prin programul plătit de Minister, precum şi altele, cele care nu sunt prevăzute spre a fi finanţate dar trebuie achiziţionate că aşa zice proiectul. Au făcut şedinţe cu părinţii şi vor fi rezolvate în măsura în care se va putea”.

Nu există grupuri sanitare pe măsura elevilor clasei pregătitoare.

„Ori, vreau să vă spun că mie mi se strânge inima când mă gândesc că vor veni aceşti copii aici, atât de mici, şi vor fi nevoiţi să întâmpine nişte dificultăţi, împreună cu cadrele didactice, dificultăţi pe care, şi eu personal, şi foarte multă lume din rândul cadrelor didactice şi din rândul părinţilor le-am semnalat. Doar un exemplu, poate cel mai important: nu avem grupuri sanitare pe măsura lor, cele existente sunt potrivite altor grupe de vârstă. Un lucru pe care nu-l putem rezolva nicicum în momentul de faţă, pentru că timpul a fost extrem de scurt. Este doar un exemplu cu ce ne confruntăm”.

Ministrul Andronescu vine cu o idee imposibil de implementat

Deci, eu sunt foarte supărată şi chiar revoltată! Nu mă mir că ministrul Educaţiei a spus careva zi că va retrage clasa pregătitoare şi-l va transfera din nou la grădiniţe. E o idee bună care, din păcate, nu mai poate fi pusă în practică pentru că mişcarea cadrelor didactice e gata pentru acest an şcolar. Plus de asta, etapele de înscriere a copiilor s-au încheiat, clasele s-au format. Ce vor gândi în continuare la nivel de Minister, nu ştiu. Problema clasei pregătitoare este foarte delicată. Vom încerca să trecem peste toate dificultăţile ca, până la urmă să fie bine.