Radu Zlati, profesorul liceului „Regele Ferdinand” din Sighet a fost numit consilier prezidenţial.

Preşedintele interimar, Crin Antonescu, l-a numit ieri, 7 august, în funcţia de consilier prezidenţial la Departamentul pentru Relaţia cu Autorităţile Publice şi Societatea Civilă pe Radu Zlati, profesor la Liceul "Regele Ferdinand" din Sighetu-Marmaţiei, fost coleg de facultate al lui Crin Antonescu. Radu Zlati este membru al PNL şi a fost consilier local în legislatura 2000-2004. 

Biografia am preluat-o de pe site-ul personal, raduzlati.ro

M-am născut în 1960 în oraşul Mediaş, judeţul Sibiu, într-o familie mixtă, româno-germană, cu ceva ascendenţe slave (după cum o arată numele de familie).

Studiile gimnaziale în oraşul natal, unde am urmat şi primii doi ani de liceu, Liceul Ştefan Ludwig Roth.  M-am îndreăgostit de acel liceu, cu sute de ani în spate, de coridoarele şi sălile lui înalte şi sala de festivităţi, fostul refectoriu al unui insittut de învăţământ ecleziastic… Dar reforma învăţământului m-a obligat să urmez ultimii doi ani de liceu la Sibiu unde Liceul Octavian Goga, azi Colegiu Naţional, mi-a fost gazdă şi dascăl iubitor. Sibiului şi colegilor de clasă le datorez imens, de la o mai bună orientare a lecturilor până la descoperirea muzicii de jazz, de la pasiunea pentru teatru până la aceea pentru tovărăşia prietenilor. Aş dori să enumăr aici câţiva dintre acei colegi care înrt-un fel sau altul m-au influenţat şi m-au determinat să fiu, în mare, cel care sunt: Mihaela Uncheşel, Ileana Paştiu, Carmen Homan, Ioan Ică jr., Daniel Suciu, Ioan Radu.

Au urmat anii de facultate, la Bucureşti. Facultăţii de Istorie-Filozofie, unora dintre profesorii acesteia (adâncă recunoştinţă modelului de intelectual care a fost şi este pentru mine doamna profesor Zoe Petre, precum şi bunătăţii sufleteşti a doamnei profesor Ligia Bârzu – RIP) dar mai ales colegilor de an, de chefuri şi de lungi discuţii în noapte le datorez ceea ce am devenit: ca intelectual (= om care se îndoieşte), ca profesor, ca om – nu în ultimul rând. În acei ani trecut (şi unii au rămas) prin viaţa mea oameni precum Ionuţ Cucliciu (de la el mi-a rămas boala ceaiului, pe care o simt ca o binecuvântare), Andrei Vârlan (RIP – maestrul nostru de bridge), Octavian Popa (Popică), Cristi Tivig, Florin Cernat, Crin Antonescu, Eduard (Geo) Iordăchescu, Ioan Şovar, Vlad Zirra. De la fiecare am învăţat câte ceva, fiecăruia îi sunt dator într-un fel sau altul… Dator lor şi Bucureştilor: cartierului vechi, acum demolat, de pe strada Uranus, unde îmi era clubul de bridge; Cişmigiului; cheiului Dâmboviţei şi simigeriei de pe Dealul Mitropoliei; Parcului Tineretului, şi cluburilor unde ascultam muzică rock în semiclandestinitate; Cinametecii şi ”303”-ului; A-clubului şi Catedralei Sf. Iosif, oaza mea de linişte; şi câte şi mai câte locuri… locuri şi oameni. Oameni şi locuri.

Repartizat după terminarea facultăţii în satul Crasna Vişeului, judeţul Maramureş, unde am predat timp de 6 ani (1984-1990). Acolo am întemeiat o familie, acolo mi s-au născut cei doi copii: Alina Monica şi George Michail Rudolf. Un loc frumos şi sălbatic, cu oameni primitori şi copii inteligenţi, prea timpuriu trimişi la munci care le furau tinereţea…

Revoluţia (la care nu am luat parte decât sufleteşte) mi-a oferit posibilitatea de a părăsi satul Crasna Vişeului în favoarea municipiului Sighetu Marmaţiei. Încă din 1990 am predat istoria şi ştiinţele sociale în Sighet, sfârşind prin a fi profesor titular la Liceul Pedagogic din acest oraş. De-a lungul anilor am ocupat diferite funcţii în ceea ce priveşte activitatea profesională: director al liceului (1997-2000), membru al Comisiei Naţionale de Istorie (1997-1999). Probabil cea mai mare realizare a fost faptul că la propunerea mea, liceul şi-a reluat numele interbelic, numindu-se azi Liceul Regele Ferdinand.

În plan politic, sunt membru al PNL din martie 1990. Nu am ocupat funcţii la cel mai înalt nivel în cadrul organizaţiei locale, nefiind interesat de o carieră politică până în acest moment. Consilier local PNL în legislatura 2000-2004.