S-a născut Kázmér Klein, Ernő  (Sighet, 5 octombrie 1892 – Panciova, 30 iunie 1941)- pictor, eseist, critic de artă, traducător, redactor permanent al revistei “Kalangya”, colaborator al revistelor “A Hét” şi “Nyugat”.

Cariera de ziarist şi-a început-o la Budapesta, apoi, după căderea Republicii Sfaturilor în Cehoslovacia şi Iugoslavia. Cu toate că era considerat unul dintre cei mai importanţi gazetari ai vremii, i s-a refuzat angajarea în presa maghiară din diasporă. Drept urmare, în Zagreb – apoi în Dubrovnik şi Belgrad – s-a angajat reprezentant al unei firme cehoslovace de export de material lemnos. A învăţat limbile sârbă şi croată şi a participat activ la viaţa culturală: la Zagreb a făcut parte din grupul de redactarea lexicoanelor şi a tradus din literatura maghiară. La Belgrad, a scris studii despre scriitorii sârbi şi le-a tradus lucrările. Deasemenea, a tradus în limba sârbă lucrări ale scriitorilor şi poeţilor croaţi, bulgari şi sloveni. A fost membru corespondent al revistelor „Napló” iar mai apoi, redactor permanent al revistei “Kalangya”. A publicat în revistele de literatură şi artă din Budapesta, Bratislava şi Cluj. Din păcate, nenumăratele articole nu au fost niciodată publicate în volum, singura excepţie fiind “Idegen partok, kritikák” (“Maluri străine, critici”, Békéscsaba, 1917). După bombardarea Belgradului la 9 aprilie 1941, se refugiază în Banat. În momentul ocupării acestuia, la 12 aprilie 1941, fiind evreu şi având în acte cetăţenia cehoslovacă, a fost arestat şi dus în lagărul de la Panciova unde a murit.