Mulţi dintre absolvenţii claselor a XII-a au dat la facultate pentru că… se poartă.

Bacalaureatul ar trebui să fie examenul maturităţii, iar înscrierea la facultate – un prag spre viitor. Realitatea diferă însă, iar mulţi dintre tineri merg purtaţi de un val al inocenţei. Sau, al inconştienţei. 

„Sunt bun la toate. Nu strălucit, dar nu mi-e ruşine cu mine. Iniţial, am depus dosarul la trei facultăţi. Denumirea mă atrăgea – însă, nu prea ştiu cu ce se mănâncă nici una dintre ele”. Ideea continuării studiilor la o anume facultate a ţinut, la mulţi dintre boboci, de acceptarea pe un loc la buget. Adică, cu învăţământ gratuit – măcar pentru primul semestru. „Am dat la Medicină, dar pentru că am fost admis la taxă, m-am reprofilat pe Medicină Veterinară”. Pare sigur că primul eşec îi era predestinat, pentru pasul cel bun. Alţi colegi nu sunt la fel de siguri, dar sunt gata să rişte. „Dacă îmi va plăcea ce o să găsesc la mine, la facultate, am să mă ridic la nivelul aşteptărilor, şi-am să fiu demnă de buget în continuare. Dacă nu, probabil că mă voi retrage, şi-mi voi încerca norocul la anul, în altă parte”, a zâmbit, puţin încurcată, o „boboacă”.

Însă, nu toţi absolvenţii de liceu sunt la fel de aerieni. Unii au planurile bine puse la punct. Indiferent dacă vor să continue studiile în ţară sau în străinătate. „Voi merge la facultate în ţară. Niciodată nu mi-am dorit niciodată să plec şi sper să rămân aici pentru tot restul vieţii”. În acelaşi timp, alţi tineri, la fel de buni ca ea, vor să plece. „În străinătate se pune mai mult accentul pe practică. Este încurajată o atitudine perseverentă – lucru care se întâmplă şi aici dar, încă suntem la început” –  adică se fac înscrieri pe bază de dosar, pentru ca facultăţile să nu intre în faliment. În acest context, nimeni nu are vreun interes să deschidă ochii adormiţilor – şi să-i îndemne să-şi facă planuri de viitor.