Consilierii şcolari pasează problemele asitenţilor sociali

În ultima perioadă, Direcţia de Asistenţă Socială din Sighet se confruntă cu o problemă care, până la urmă, nu e de competenţa ei. Este vorba de faptul că părinţii care au copii cu probleme la şcoală se adresează pentru ajutor Direcţiei în loc să se adreseze şcolii. Georgeta Delescu (foto), directorul Direcţiei de Asistenţă Socială Sighet afirmă că vinovaţi se fac psihologii şcolari care nu-şi fac datoria şi, deasemena, diriginţii care nu comunică cu părinţii.

„Din ce în ce mai mulţi părinţi ne solicită să îi ajutăm în privinţa copiilor în cazuri legate de instituţiile de învăţământ pe care acei copii le frecventează. Îmi permit să fac o remarcă:  pe consilierul, psihologului şcolar nu-l regăsesc în contextul şcolii. Faptul că aceşti copii lipsesc de la şcoală este un semnal de alarmă. Dirigintele are obligaţia să verifice copilul. Am tot auzit scuze de genul „părintele n-a venit la şedinţa cu părinţii”. Păi, dacă nu a venit o dată, de două ori, de trei ori…  dacă eşti diriginte, te duci la el acasă. Ba am avut câteva cazuri în care şcoala ne-a trimis nouă (NA. la Direcţia de Asistenţă Socială) sesizare că elevul nu frecventează şcoala, şi să luăm noi măsurile care se impun pentru a-l stimula pe copil şi a conştientiza familia că acel copil trebuie să urmeze şcoala. Ori, noi nu avem legislaţie în acest domeniu. Eu nu pot să fac nimic. Şcoala e cea care poate să facă! Respectiv, cei de la şcoală fac o sesizare către Poliţie sau către Protecţia Copilului şi abia apoi către noi, cerând – după caz – decăderea din drepturi a părinţilor. Dar asta, în caz extrem, în urma unor vizite făcute acasă la părinte, şi discuţii purtate cu el. Cum spuneam, doar în cazuri extreme, atunci când şcoala nu mai poate să facă nimic. Direcţia poate face doar o anchetă socială, prin care să constate că cele reclamate de şcoală sunt reale. Abia apoi se fac demersuri pentru trimiterea în judecată a părinţilor, pentru preluarea copiilor în sistemul de stat, etc. Dar asta doar în cazuri extreme. Problema cea mai mare este indiferenţa consilierului şcolar”.