Lansarea volumului „Sublimul suferinţei” de Gheorghe Petreuş.

Ieri, sighetenii prezenţi în Palatul Episcopal din Sighetu-Marmaţiei au avut parte de un moment emoţionant: întâlnirea cu un om pe care soarta l-a ţintuit de peste 37 de ani într-un cărucior cu rotile, un om care şi-a învins, nu boala, ci handicapul scriind; un om care, cu toate că este paralizat şi şi-a pierdut întreaga familie, se consideră fericit. Este vorba de Gheorghe Petreuş din Botiza care şi-a lansat volumul „Sublimul suferinţei” (editura Grinta, Cluj-Napoca, 2014).

„(…) descriu bucuriile şi necazurile mele, visele şi dorinţele pe care le port mereu în suflet. Unele mi s-au împlinit şi chiar am avut marea surpriză să realizez că totu-i posibil în această lume dacă crezi cu adevărat în Dumnezeu şi în tine însuţi, dacă ştii să lupţi cu obstacolele din drumul tău, cu greutăţile şi necazurile de fiecare zi. Cu răbdare şi dragoste pentru tot ce faci, vei reuşi să mergi înainte şi să te bucuri pentru fiecare răsărit şi apus de soare. (…)” (fragment din volum).

„(…) lumea nu este doar a celor care o parcurg cu picioarele, a celor care sunt sănătoşi şi nu cunosc durerea, această lume este şi a celor care o trăiesc doar privind-o cu ochii sau simţind-o cu sufletul. Nu de puţine ori, tocmai aceştia din urmă o trăiesc mai intens, cu mai multă bucurie sufletească şi chiar luptă pentru fiecare clipă şi pentru fiecare fărâmă de viaţă. Eu personal, tocmai prin această suferinţă a mea l-am cunoscut pe Dumnezeu şi m-am apropiat cu sufletul de el. (…)” (fragment din volum).

Lansarea a avut loc cu sprijinul Centrului Cultural Sighetu-Marmaţiei şi al Protopopiatului Ortodox Român Sighet, alături de avocatul Toader Şuştic şi inginerul Grigore Şteţ – manager SC „MaraNord” SA.

„Cartea  nu poate fi  încadrată într-un gen literar anume: ea este o carte de memorii, de meditaţii, de cugetare religioasă. Dar, înainte de toate, este o lecţie de viaţă şi de moralitate, este o dovadă a puterii de a învinge  propria suferinţă, despre faptul că totul este posibil dacă crezi cu adevărat în Dumnezeu şi în tine însuţi. Lectura cărţii îţi provoacă emoţie adâncă, te face să meditezi la puterea nemărginită pe care ţi-o dă credinţa în Dumnezeu” – a spus la deschidere Ioan Dorel Todea, moderatorul evenimentul.

Despre carte şi autor au vorbit: protopopul Vasile Aurel Pop, avocat Toader Şuştic, consilierii locali Liliana Vârsta şi Anişoara Mihali (care a transmis mesajul primarului Ovidiu Nemeş), preoţi şi cunoscuţi ai autorului. Cunoscutul om de afaceri Mihai Lauruc, a oferit autorului o mie de dolari din partea lui şi a Uniunii Rutenilor Subcarpatici şi promisiunea că va sprijini traducerea volumului în limba rutenă.

Fragment din cuvântul de încheiere rostit de Gheorghe Petreuş:

„Ce-aş putea să spun după atâtea vorbe frumoase, după atâtea laude. Eu sunt un simplu om, ca toţi ceilalţi. Nu mă consider nici scriitor, nici ceva mare pentru că am scris. Ceea ce am scris, sunt trăirile mele. Dumnezeu ni s-a descoperit nouă oamenilor prin Sfânta Scriptură şi prin natură. De aia iubesc atât de mult natura, iubesc florile, iubesc ninsoarea, ploaia, iubesc tot ce mă înconjoară. Aceste elemente ale naturii mă acceptă aşa cum sunt şi mă iubesc. Dacă ies în stradă şi plouă, pe mine nu mă ocoleşte ploaia pentru că sunt în căruciorul ăsta. Ninsoarea la fel… Iubesc natura pentru că prin natură mă unesc cu Dumnezeu.

În momentul în care am descoperit cu adevărat iubirea lui Dumnezeu am înţeles importanţa vieţii mele aici pe pământ. Noi n-am venit pe pământ doar ca simpli vizitatori: fiecare avem un scop dar nu ne dăm seama de el doar în momentul în care Dumnezeu ne încearcă. S-a vorbit mult despre suferinţă. Pot să spun că pentru mine e o binecuvântare. Mulţi nu mă înţeleg. În momentul în care l-am descoperit pe Dumnezeu, am descoperit binecuvântarea pe care El mi-a dăruit-o prin această boală. Dacă nu eram bolnav, nu ştiam cine sunt cu adevărat şi ce mare preţ are sufletul omului înaintea lui Dumnezeu, pentră că lumea întreagă dacă am avea-o şi ne-am pierde sufletul, am pierde totul. Dumnezeu nu dă la om un necaz sau o durere aşa de mare ca să n-o poată duce, şi întotdeauna îi dă o cale de scăpare. Depinde de noi să găsim această cale. Nu sunt cineva, cum consideră mulţi. Îs un om. Şi chiar iubesc viaţa şi sunt fericit”.