Hei coşar, coşar/ Prin oraş hoinar, hoinar
By admin On 9 Dec, 2014 At 11:13 PM | Categorized As Prima pagina, Timp liber | With 0 Comments

Ultimul hornar din Sighet

V Pop 300x200 Hei coşar, coşar/ Prin oraş hoinar, hoinarŢi-a ieşit coşaru-n drum/ O să ai ce vrei de-acum,/  Griji, nevoi, necaz, durere,/ Se vor duce ca un fum” – aşa sună versurile unui şlagăr de pe vremea bunicilor, o lume care se bucura când îl vedea. Şi se mai bucură şi acum: unii se ţin de nasturi şi caută un geam spart, alţii îl ating sperând că le va aduce noroc, iar alţii îi cer numere pe care să le joace la Loto. Este omul care aduce norocul. Este coşarul. Tot mai rar văzut în ultima vreme. Bunăoară, la Sighetu-Marmaţiei, este un singur coşar activ. Vasile Pop.

„În 1968 am fost ucenic, acolo, în gios de Big, la „Izvoarele” ce aparţinea de Baia Mare” – îşi aminteşte Vasile Pop. „Era un şef de secţie, Csilag Paul. Pe atunci erau mulţi, din vechea generaţie: Pipaş Laţi, Pipaş Nelu, Aricean, Hedler… toţi s-au dus, săracii. Unii o muncit până la bătrâneţe. Unul, Kraila, 40 de ani o muncit ca hornar. Era o meserie căutată şi respectată de tăţi”.

„Acu, nu prea mai e de lucru, că lumea e pe gaz, iar care au sobă cu lemne, nu mai curăţă coşurile, că merge şi-aşa, zic ei… Dar nu-ia aşa. Măcar odată pe an, coşul trebuie verificat şi curăţat, chiar dacă nu-i aşa de încărcat cu funingine. Că-i pericol de foc, că se aprinde uşor. Şi-apoi, uşiţele din pod îs arse, rupte… nimeni nu le mai schimbă şi-i bai. Dacă sare o scânteie în pod şi s-aprinde?!”.

„Eu, de la 18 ani şi până acum, la 65, am tot fost hornar. Şi încă mai muncesc. Dar numai aşa, periodic, că sunt angajat agent de pază la bazinele de apă ale oraşului, sus pe Dobăieş. Dar, în timpul liber, nu pot să nu mă duc pe la clienţii mei, care mă cheamă, că mă cunosc. Şi, până mai pot, mă duc. Apăi de noroc, nu ştiu. Dar lumea mai zice că dacă mă întâlnesc, le merge bine, că au noroc. Eu nu ştiu, dar le doresc eu noroc, la tătă lumea”.         


comment closed